găii
[Sinonime]
GÁIE, găi, s.f. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice şi cu coada bifurcată (Milvus). ♢ Expr. Se ţine gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poţi scăpa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) păţit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÁIE găi f. Pasăre migratoare răpitoare, de talie medie, cu cioc puternic, încovoiat, având coadă lungă, bifurcată, şi penaj brun-închis; şorliţă. ♢ A-l lua (pe cineva) gaia a nimeri într-o situaţie neplăcută; a o păţi. De-a puia-gaia (sau de-a baba-gaia) v. BABĂ. A se ţine ~ după cineva a deranja în permanenţă pe cineva. [Sil. ga-ie] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gáie (gắi), s.f. – Pasăre răpitoare, uliu (Milvus regalis, Milvus ater). – Var. caie, (înv.) gaică. Mr. gaie „cioară”. Creaţie expresivă pe baza lui ga, care exprimă croncănitul acestei păsări. Coincidenţa cu lat. gaia „cioară” este întîmplătoare; rezultatul rom. nu corespunde nici semantic nici fonetic; pe de altă parte, semnificaţia din rom. arată că nu trebuie plecat de la un cuvînt care să se refere la specie, ci la vreo caracteristică în comun mai multor păsări. Totuşi, lat. este considerată drept etimon al cuvîntului rom. de Puşcariu 693; Candrea-Dens.,708; REW 3640; Pascu, II, 241 şi DAR; Pascu, Beiträge,17, preferă să plece de la lat. gavia. Var. caie poate să fi suferit influenţa sb. kanja „uliu” (Berneker 483). Der. gaiţă, s.f. (cioară, Garrulus glandarius; Alunar, Nucifraga caryocatactes; uliu; persoană gureşă), probabil prin încrucişare cu galiţă (după Cihac, II, 112; Şeineanu, Semasiol., 162; REW 3640 şi DAR, ar fi vorba de un der. direct din sl., dar pierderea lui l nu este clară).
(Dicţionarul etimologic român)
iárba-găii s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
únghia-găii (bot) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gáie s. f. (sil. ga-ie), art. gáia, g.-d. art. găii; pl. găi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÁIE s. 1. (ORNIT.; Milvus) (reg.) cailă, puhoier, şorecar, şorliţă, şurlicar, uligan, (prin Munt. şi Olt.) şurligaie. 2. (art.) cloşca (art.), (Olt.) de-a cloaţa. (Jocul de copii numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)
GÁIE s. v. cucă, erete, uliu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÁIE găi f. Pasăre migratoare răpitoare, de talie medie, cu cioc puternic, încovoiat, având coadă lungă, bifurcată, şi penaj brun-închis; şorliţă. ♢ A-l lua (pe cineva) gaia a nimeri într-o situaţie neplăcută; a o păţi. De-a puia-gaia (sau de-a baba-gaia) v. BABĂ. A se ţine ~ după cineva a deranja în permanenţă pe cineva. [Sil. ga-ie] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
iárba-găii s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
únghia-găii (bot) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gáie s. f. (sil. ga-ie), art. gáia, g.-d. art. găii; pl. găi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÁIE s. 1. (ORNIT.; Milvus) (reg.) cailă, puhoier, şorecar, şorliţă, şurlicar, uligan, (prin Munt. şi Olt.) şurligaie. 2. (art.) cloşca (art.), (Olt.) de-a cloaţa. (Jocul de copii numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)
GÁIE s. v. cucă, erete, uliu.
(Dicţionar de sinonime)