hâțânare

HÂŢÂNÁ, hấţân, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlţâi; a (se) hâţâi. ♦ A (se) mişca încoace şi încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HÂŢÂNÁ hâţân tranz. v. A HÂŢÂI. /hâţ + suf. ~âna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hâţâná vb., ind. prez. 3 sg. hâţână
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HÂŢÂNÁ vb. v. zgâlţâi.
(Dicţionar de sinonime)

HÂŢÂNÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.
(Dicţionar de sinonime)

HÂŢÂNÁRE s. v. zgâlţâire.
(Dicţionar de sinonime)