hânțău dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÂNŢĂU, hânţaie, s.n. Bancă cu cleşte de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucăţile de lemn din care face spiţele. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂNŢĂU, hânţăuri, s.n. Unealtă a rotarului servind la fixarea bucăţilor de lemn din care se fac spiţele.
(Dicţionarul limbii române moderne)

HANTÁ vb. tr. a chinui, a obseda. (< fr. hanter)
(Marele dicţionar de neologisme)

hânţău s.n., art. hânţăul; pl. hânţáie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hantá vb., ind. prez. 1 sg. hantéz, 3 sg. şi pl. hanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÂNŢĂU s. v. cobilă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha han hant hanta

Cuvinte se termină cu literele: au tau ntau antau