HÂRŞÂÍ, hârşâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârşií, hârjâí, hârşcâí vb. IV] – Hârş + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÂRŞÂÍRE, hârşâiri, s.f. Acţiunea de a (se) hârşâi şi rezultatul ei; hârşâit, hârşâitură. [Var.: hârşiíre s.f.] – V. hârşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HÂRŞÂÍ hârşâi 1. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic prin atingere de o suprafaţă dură. 2) (despre persoane) A produce un zgomot caracteristic în timpul mersului, târând picioarele. 2. tranz. A freca (de ceva), producând un zgomot caracteristic. /hârşti + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
hârşâí vb., ind. şi conj. prez. 3 hârşâie; imperf. 3 sg. hârşâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hârşâíre s. f., g.-d. art. hârşâírii; pl. hârşâíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HÂRŞÂÍ vb. (reg.) a scârjâi. (Prundişul aleii ~ sub picioare.)
(Dicţionar de sinonime)
HÂRŞÂÍ vb. v. cresta, scrijeli, zgâria.
(Dicţionar de sinonime)
HÂRŞÂÍRE s. v. hârşâit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÂRŞÂÍRE, hârşâiri, s.f. Acţiunea de a (se) hârşâi şi rezultatul ei; hârşâit, hârşâitură. [Var.: hârşiíre s.f.] – V. hârşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
hârşâí vb., ind. şi conj. prez. 3 hârşâie; imperf. 3 sg. hârşâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hârşâíre s. f., g.-d. art. hârşâírii; pl. hârşâíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HÂRŞÂÍ vb. (reg.) a scârjâi. (Prundişul aleii ~ sub picioare.)
(Dicţionar de sinonime)
HÂRŞÂÍ vb. v. cresta, scrijeli, zgâria.
(Dicţionar de sinonime)
HÂRŞÂÍRE s. v. hârşâit.
(Dicţionar de sinonime)