hălădui dex - definiţie, sinonime, conjugare
HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în linişte; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viaţă (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuşi. – Din magh. haladni „a propăşi, a merge mai departe”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HĂLĂDU//Í ~iésc intranz. 1) pop. A trăi în tihnă într-un loc ferit de primejdie. 2) înv. A scăpa dintr-o situaţie primejdioasă; a izbuti. /<ung. haladni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hălăduí (-uésc, hălăduít), vb. – 1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălăşlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în faţă” (DAR). – Der. hălăduinţă, s.f. (lăcaş).
(Dicţionarul etimologic român)

hălăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hălăduiésc, imperf. 3 sg. hălăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hălăduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HĂLĂDUÍ vb. v. domicilia, fi, izbuti, locui, reuşi, salva, scăpa, sta, şedea, trăi, vieţui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha hal hala halad haladu

Cuvinte se termină cu literele: ui dui adui ladui aladui