hălci dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÁLCĂ, hălci, s.f. Bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan. – Din magh. halk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁLCĂ hălci f. Bucată mare dintr-un aliment (carne, pâine etc.). [G.-D. hălcii] /<ung. halka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hálcă (hắlci), s.f. – Bucată, porţiune, mai ales de carne. Mag. halk „aşchie” (DAR). – Der. halcată, s.f. (Munt., bucată), probabil prin încrucişare cu bucată (după DAR, de la un mag. *halkott); hălcui (var. hălci), vb. (a ciopli; a şlefui); hălcitor, s.n. (rindea).
(Dicţionarul etimologic român)

hálcă s. f., g.-d. art. hălcii; pl. hălci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hălcí, hălcésc, vb. IV (reg., înv.) a da la rindea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
HÁLCĂ s. ciozvârtă, hartan, (reg.) artig, ciopată, halcată. (A mâncat o ~ de miel.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha hal halc

Cuvinte se termină cu literele: ci lci alci