hămuit

HĂMUÍ, hămuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A istovi un animal punându-l să tragă prea mult la ham². – Ham² + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

hămui, hămuiesc I v.t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v.r. a se căsători. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

hămuit, -ă, hămuiţi, -te adj. 1. (intl.) arestat, închis. 2. căsătorit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

hămuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hămuiésc, imperf. 3 sg. hămuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hămuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)