hărcăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. A respira cu greutate, scoţând zgomote răguşite şi hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂRCĂÍ, hấrcăi, vb. IV. Intranz. V. hârcâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂRCÂÍT s.n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s.n.] – V. hârcâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂRCĂÍT s.n. V. hârcâit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HÂRCÂÍ hârcâi intranz. A răsufla greu scoţând sunete răguşite, hârâitoare. ~ de mânie. /<Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hârcâí vb., ind. şi conj. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hârcâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hârcâí, hấrcâi, vb. IV (reg.) 1. a răsufla cu greu; a hârâi, a tuşi înăbuşit. 2. a zgâria un perete, a râcăi; a şurlăi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
HÂRCÂÍ vb. v. hârâi.
(Dicţionar de sinonime)

HÂRCÂÍT s. v. hârâială.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha har harc harca harcai

Cuvinte se termină cu literele: it ait cait rcait arcait