hărnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care munceşte mult, repede şi cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE HĂRNIC//Í mă ~ésc intranz. A deveni harnic; a începe a lucra cu mai multă sârguinţă. /Din harnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hárnic adj. m., pl. hárnici; f. sg. hárnică, pl. hárnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hărnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărnicésc, imperf. 3 sg. hărniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hărniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robaci, (prin Olt. şi Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)

HÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Harnic ≠ leneş, lenos, trândav, puturos
(Dicţionar de antonime)

A se hărnici ≠ a se lenevi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha har harn harni harnic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici rnici arnici