hătălău dex - definiţie, sinonime, conjugare

hătălău

hătălău hatalău
HĂTĂLĂU, hătălăi, s.m. (Reg.; peior.) Om, flăcău muieratic; handralău. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂTĂLẮ//U ~i m. Tânăr care manifestă interes deosebit faţă de fete; handralău. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hatalắu (hatalắi), s.m. – (Mold.) Flăcău care face curte, june prim, crai. – Var. hătălău. Origine incertă. După Drăganu, Dacor., V, 366, din mag. hátaló „călăreţ”. Pare der. expresiv, cu suf. -lău, cf. handrălău, sdrăngălău; caz în care prima parte a cuvîntului ar putea fi pusă în legătură cu mag. hatalom „forţă”, cf. hatalm.
(Dicţionarul etimologic român)

hătălău s. m., art. hătălăul; pl. hătălăi, art. hătălăii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ha hat hata hatal hatala

Cuvinte se termină cu literele: au lau alau talau atalau