hăti

HĂTÍ, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂŢÍ, hăţesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgâlţâi, a smuci pe cineva. – Din hăţ¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

hătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hătésc, imperf. 3 sg. hăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăţésc, imperf. 3 sg. hăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hătí, hătésc, vb. IV (reg., înv.) a trage, a scoate.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
HĂTÍ vb. v. arunca, azvârli, bara, stăvili, zăgăzui.
(Dicţionar de sinonime)

HĂŢÍ vb. v. smuci, zgâlţâi.
(Dicţionar de sinonime)