ha dex - definiţie, sinonime, conjugare
HA interj. 1. Exclamaţie care exprimă: surprindere; mulţumire; satisfacţie (răutăcioasă). 2. (Fam.) Poftim? ce? cum? ♦ Nu-i aşa? n-am dreptate? 3. (Repetat) Cuvânt care imită râsul în hohote. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

interj. 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forţat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamaţie care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmaţie. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HA interj. 1) (se foloseşte pentru a exprima surprindere, mirare, satisfacţie, indignare, ironie etc.). 2) fam. (se foloseşte când interlocutorul n-a auzit bine s-au n-a înţeles cele spuse) Poftim?; ce-ai spus? 3) (se foloseşte repetat pentru a reda râsul în hohote). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

interj. 1) (se foloseşte, repetat, pentru a reda râsul, mai ales forţat, sau plânsul). 2) (se foloseşte pentru a exprima mirare sau neîncredere). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE HÂ//Í mă ~iésc intranz. pop. 1) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb. Zidul s-a ~it. 2) (despre povârnişuri, maluri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând; a se nărui; a se surpa. /cf. ung. hajolni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ha interj. – 1. Exprimă surpriza. – 2. Imită rîsul. – 3. Subliniază o interogaţie. Creaţie spontană. Se foloseşte şi în var. aha (sensul 1), (sensul 2), ho (sensurile 1 şi 2), oho (sensul 1), hai (sensul 3); cf. hei, hohot. Sensul 2 impune adesea repetiţia.
(Dicţionarul etimologic român)

ha/ha-há interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iha-há interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hă/hă-hă interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HA interj. v. ce, cum, poftim.
(Dicţionar de sinonime)