habitaclu dex - definiţie, sinonime, conjugare

habitaclu

HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s.n. 1. Locaş special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spaţiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poştă etc.). – Din fr. habitacle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HABITÁCL//U ~e n. Spaţiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poştă etc. /<fr. habitacle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HABITÁCLU s.n. 1. Locaş special al busolei pe o navă. 2. Spaţiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poştă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].
(Dicţionar de neologisme)

HABITÁCLU s. n. 1. locaş special al compasului pe o navă. 2. spaţiu amenajat într-o aeronavă sau într-o maşină pentru echipaj, călători, poştă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)
(Marele dicţionar de neologisme)

habitáclu s. n. (sil. -clu), art. habitáclul; pl. habitácle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ha hab habi habit habita

Cuvinte se termină cu literele: lu clu aclu taclu itaclu