habitus dex - definiţie, sinonime, conjugare

habitus

HÁBITUS s.n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicaţii asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a feţelor. – Cuv. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁBITUS n. 1) med. Aspect fizic exterior al unei persoane (în raport cu starea de sănătate sau de boală). 2) min. Aspect caracteristic al unui cristal (în dezvoltarea diferită a feţelor). 3) Înfăţişarea, aspectul unei plante. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HÁBITUS s.n. Înfăţişare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfăţişarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect].
(Dicţionar de neologisme)

HÁBITUS s. n. 1. înfăţişare, aspect caracteristic al unui individ. 2. aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. 3. înfăţişare, aspect al unei plante. (< fr., lat. habitus)
(Marele dicţionar de neologisme)

hábitus s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ha hab habi habit habitu

Cuvinte se termină cu literele: us tus itus bitus abitus