hachiță

HÁCHIŢE (HACHÍŢE) s.f. pl. (În expr.) A avea hachiţe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachiţele = a avea toane, capricii, istericale. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁCHIŢ//Ă ~e f. Dorinţă sau atitudine neaşteptată, trecătoare (şi neobişnuită); taină; capriciu. Asta-i ~a ta. ♢ A avea ~e (a-l apuca (pe cineva) ~ele sau a-i veni ~ele) a) a deveni capricios; b) a avea o criză de isterie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HACHÍŢE s.f. pl. 1. (În expr.) A avea hachiţe (a-l apuca pe cineva sau a-i veni cuiva hachiţele) = a avea toane, capricii, istericale. 2. Chichiţe, nod în papură. [Acc. şi: háchiţe]
(Dicţionarul limbii române moderne)

háchiţă (-ţe), s.f. – (Mold.) Capriciu, chef, toane, încăpăţînare. Origine necunoscută.
(Dicţionarul etimologic român)

háchiţă s. f., pl. háchiţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HÁCHIŢĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
(Dicţionar de sinonime)