hadâmb

HADÂMB, hadâmbi, s.m. (Înv.) Eunuc. – Din tc. hadim.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HADÂMB, hadâmbi, s.m. 1. (Înv. şi arh.) Eunuc. 2. (Reg.) Bou sau cal nejugănit bine. – Tc. hadım.
(Dicţionarul limbii române moderne)

hadîmb (hadấmbi), s.m. – Eunuc, castrat. – Var. (înv.) hadîm. Tc. hadim (Şeineanu, III, 58; Meyer 144), cf. alb. hadëm, bg. hadum, sb. hàdum.
(Dicţionarul etimologic român)

hadâmb s. m., pl. hadâmbi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HADÂMB s. v. eunuc.
(Dicţionar de sinonime)