haidamac dex - definiţie, sinonime, conjugare
HAIDAMÁC, haidamaci, s.m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuş, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAIDAMÁ//C ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt şi puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forţă; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HAIDAMÁC2, haidamaci, s.m. 3. (Înv.) Păzitor de vite. – Tc. haydamak.
(Dicţionarul limbii române moderne)

HAIDAMÁC1, haidamace, s.n. (Reg.) Bâtă, ciomag. – Sb. ajdamak (< tc. haydamak „tâlhar”).
(Dicţionarul limbii române moderne)

haidamác (haidamáci), s.m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Şeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băţ” (de unde în Banat, haidamac, s.n. „băţ”), pol. hajdamaka.
(Dicţionarul etimologic român)

haidamác s. m., pl. haidamáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HAIDAMÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha hai haid haida haidam

Cuvinte se termină cu literele: ac mac amac damac idamac