haimana
[Sinonime]
HAIMANÁ, haimanale, s.f. Om de nimic, fără căpătâi, derbedeu, vagabond. ♢ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. – Din tc. haymana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupaţie bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
haimaná (haimanále), s.f. – Vagabond, om de nimic, golan. Tc. haymana (Röesler 606; Löbel 246; Şeineanu, II, 196; Lokotsch 783; Iogu, GS, IV, 385), cf. alb. haymana, sb. ajmana. – Der. haimanalîc, s.n. (vagabondaj).
(Dicţionarul etimologic român)
haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HAIMANÁ s. v. derbedeu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HAIMANÁ ~le f. pop. Persoană fără o ocupaţie bine definită; om fără rost; derbedeu; jarcalete. /<turc. haymana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
haimaná s. f., art. haimanáua, g.-d. art. haimanálei; pl. haimanále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HAIMANÁ s. v. derbedeu.
(Dicţionar de sinonime)