hainit dex - definiţie, sinonime, conjugare
HAINÍ, hainesc, vb. IV. Refl. 1. A pribegi; p. ext. a se înstrăina. 2. A deveni hain, rău, necruţător; a se înrăi. [Pr.: ha-i-. – Var.: hăiní vb. IV] – Din hain.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂINÍ, hăinesc, vb. IV. Refl. V. haini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAINÍT, -Ă, hainiţi, -te, adj. (Rar) Care a devenit hain. [Pr.: ha-i-] – V. haini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE HAIN//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni hain; a se înrăi. 2) înv. A pleca, părăsind locurile natale. 3) înv. A-şi călca jurământul. /Din hain
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hainí vb. (sil. ha-i-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hainésc, imperf. 3 sg. haineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. haineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HAINÍ vb. v. trăda, vinde.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha hai hain haini

Cuvinte se termină cu literele: it nit init ainit