hait dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. şi refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. h a j o l n i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂÍT, -Ă, hâiţi, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbuşit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAIT1 interj. Exclamaţie care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mişcări repezi sau neaşteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAIT2, haituri, s.n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat\'.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂÍT2, -Ă, hăiţi, -te, adj. V. hâit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂÍT1, hăituri, s.n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HÂ//Í ~iésc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HĂI interj. 1) (se foloseşte pentru a îndemna unele animale). 2) (se foloseşte repetat, în urături sau în unele cântece populare). 3) fam. (se foloseşte ca adresare către o persoană) Fa; bre. Fată hăi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HĂ//Í ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuş, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu pluguşorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea pluguşorului. /Din hăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HÁIT interj. (se foloseşte pentru a exprima o poruncă, o surpriză neplăcută, pentru a sugera o mişcare bruscă etc.) [Monosilabic; Var. haiti] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hait2, -ă, haiţi, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influenţa narcoticelor. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

hâí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hâiésc, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hâiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hăi interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hait/haiti interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hait s. n., pl. háituri (sil. hai-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hăít s. n., pl. hăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÂÍ vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuşi, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.
(Dicţionar de sinonime)

HÂÍT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat.
(Dicţionar de sinonime)

HĂI interj. măi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha hai

Cuvinte se termină cu literele: it ait