haită dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÂÍT, -Ă, hâiţi, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbuşit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁITĂ, haite, s.f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ Fig. Bandă (de răufăcători). 2. (Înv.) Vânătoare (cu gonaci şi câini); goană. 3. (Reg.) Căţea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din magh. hajtó.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁIT//Ă ~e f. 1) Mulţime de indivizi din aceeaşi specie care umblă împreună (după pradă). ~ de câini. ~ de lupi. 2) fig. fam. Grup neorganizat de persoane care încalcă legile şi normele de conduită, aruncându-se asupra cuiva (ca o mulţime de câini sau de lupi). /<ung. hajto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

háită (háite), s.f. – 1. Grup de vînători cu cîini şi gonaci. – 2. Grup de cîini de vînătoare. – 3. Căţea. – 4. Femeie stricată. Mag. hajta „hăituire, gonire” (Cihac, II, 505; DAR; Gáldi, Dict., 92), din mag. hajtani „a împinge, a hăitui” (Scriban). – Der. haitău (var. haiteu, hăitău, haidau), s.m. (gonaci, hăitaş; văcar; pungaş), a cărui ultimă var. specializată la ultimele sensuri, pare a indica o încrucişare cu haiduc (după DAR, mai curînd cu huidui şi haidamac); hăitaş, s.m. (gonaci); hăitaş, s.m. (hăituire; amendă pentru vitele găsite pe terenuri interzise), din mag. hajtás „hăituire”; hăitui, vb. (a stîrni, a goni vînatul spre vînători; a speria, a urmări, a încolţi; a străbate), din mag. hajtani (după Skok 73, din rut. hajtuvaty); hăituială, s.f. (goană după vînat); hăituitor, s.m. (gonaci, hăitaş); hăitic, s.n. (ceată de lupi); hăitiş, adj. (cu picioarele strîmbe) din acelaşi mag. hajtani, cu sensul special de „a îndoi” (după Löwe 60, din v. mag. hajtás „cotitură”); înhăita, vb. refl. (a intra într-o bandă, a se însoţi, a se asocia; a se golăni). – Din rom. provine rut. hajdej (Candrea, Elemente, 404).
(Dicţionarul etimologic român)

hăíţă (-ţe), s.f. – (Arg.) Turtă de porumb. Ţig. hăvitz.
(Dicţionarul etimologic român)

haită, haite s.f. 1. bandă de răufăcători. 2. femeie rea sau desfrânată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

háită s. f., pl. háite
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÂÍT adj. v. aplecat, dărăpănat dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat.
(Dicţionar de sinonime)

HÁITĂ s. 1. (reg.) potaie, toană. (O ~ de lupi.) 2. v. goană. (~ este o metodă de vânătoare.)
(Dicţionar de sinonime)

HÁITĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha hai hait

Cuvinte se termină cu literele: ta ita aita