hal dex - definiţie, sinonime, conjugare

hal

HAL s.n. Stare rea, situaţie vrednică de plâns. ♢ Loc. adv. În aşa hal (că)... = în aşa măsură (că)... Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ♢ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... – Din tc. hal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAL n. Stare nespus de rea. ♢ Într-un ~ fără de ~ în cea mai proastă stare; într-o stare vrednică de plâns. În aşa ~ în aşa măsură. /<turc. hal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hal (haluri), s.n. – 1. Condiţie proastă, situaţie necorespunzătoare. – 2. (Înv.) Nenorocire. – 3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al. Tc. hal (Şeineanu, II, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάλι, alb. hal, bg., sb. hal. În tc. lipseşte nuanţa depreciativă, care apare în toate limbile balcanice.
(Dicţionarul etimologic român)

HAL s.n. v. hol.
(Dicţionar de neologisme)

hal s. n., pl. háluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ha

Cuvinte se termină cu literele: al