hala-bála adv. – Cuvînt fără sens cu care începe un joc de copii. – Var. hara-bara, halea-balea, halea-palea. Creaţie spontană, care pare a imita zgomotul unei conversaţii, cf. sp. tiquismiquis, şi hondra-bondra. Se foloseşte mai ales în expresia ce mai alabala?(Dicţionarul etimologic român)