halat dex - definiţie, sinonime, conjugare
HALÁT, halate, s.n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă şi largă, care se poartă în casă. ♢ Halat de baie = halat confecţionat dintr-o ţesătură absorbantă şi care se îmbracă la ieşirea din baie. ♦ Haină lungă şi largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HALÁT ~e n. 1) Haină comodă, lungă şi largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă şi largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HALÁT2, halaturi, s.n. (Reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnaşament. – Tc. alat, alet.
(Dicţionarul limbii române moderne)

HALÁT3, halaturi, s.n. (Reg.) Funie groasă, parâmă. – Tc. halat.
(Dicţionarul limbii române moderne)

halát (haláte), s.n. – Capot. Tc. halyat, forma vulg. de la hilat (Şeineanu, II, 199; Lokotsch 864), cf. rus. chalat.
(Dicţionarul etimologic român)

halát (haláturi), s.n. – Frînghie, funie. – Var. (Olt.) alat. Tc. halat.
(Dicţionarul etimologic român)

halát (haláturi), s.n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. Tc. alat (Şeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat.
(Dicţionarul etimologic român)

halát (haină) s. n., pl. haláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

halát (sculă, funie) s. n., pl. haláturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HALÁT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

HALÁT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha hal hala

Cuvinte se termină cu literele: at lat alat