halofită

HALOFÍTĂ, halofite, s.f., adj.f. (Plantă) adaptată condiţiilor de viaţă pe solurile sărate. – Din fr. halophyte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HALOFÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre plante) Care creşte pe soluri sărate. /<fr. halophyte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HALOFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care creşte pe solurile bogate în săruri; (la pl.) nume generic dat acestor plante. [Pl. -te. / < fr. halophyte, cf. gr. hals – sare, phyton – plantă].
(Dicţionar de neologisme)

HALOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care creşte pe solurile bogate în săruri. (< fr. halophyte)
(Marele dicţionar de neologisme)

halofítă s. f., pl. halofíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)