halogenare dex - definiţie, sinonime, conjugare
HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanţă reacţiei de halogenare. – Din fr. halogéner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HALOGENÁRE, halogenări, s.f. Reacţie chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic. – V. halogena.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HALOGEN//Á ~éz tranz. (compuşi organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HALOGENÁ vb. I. tr. A produce acţiunea de halogenare. [< fr. halogéner].
(Dicţionar de neologisme)

HALOGENÁRE s.f. Reacţie chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică; halogenaţie. [< halogena].
(Dicţionar de neologisme)

HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanţă reacţiei de halogenare. (< fr. halogéner)
(Marele dicţionar de neologisme)

HALOGENÁRE s. f. reacţie chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică. (< halogena)
(Marele dicţionar de neologisme)

halogená vb., ind. prez. 1 sg. halogenéz, 3 sg. şi pl. halogeneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

halogenáre s. f., g.-d. art. halogenării; pl. halogenări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ha hal halo halog haloge

Cuvinte se termină cu literele: re are nare enare genare