halogenură

HALOGENÚRĂ, halogenuri, s.f. Compus al unui halogen cu un element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HALOGENÚRĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure].
(Dicţionar de neologisme)

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure)
(Marele dicţionar de neologisme)

halogenúră s. f., g.-d. art. halogenúrii; pl. halogenúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)