ham dex - definiţie, sinonime, conjugare
HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAM2, hamuri, s.n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracţiune) la un vehicul. ♢ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul şi gâtul calului şi din cele două şleauri. ♢ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viaţă grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziţii) Tracţiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAM1 interj. (se foloseşte repetat pentru a reda lătratul câinelui). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HAM2 ~uri n. Ansamblu de curele sau de frânghii cu ajutorul cărora se înhamă calul la un vehicul. ♢ A trage în ~ a munci din greu. A pune ~urile a înhăma. /<ung. hám
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ham (hámuri), s.n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul. Mag. hám (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, II, 504; Berneker 383; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. sb., ceh. ham, pol., rut. hamy. Cuvîntul mag. provine din v. germ. chamo, cf. it. camo, sp. camal. – Der. hămurar, s.m. (persoană care face hamuri); hămurărie, s.f. (şelărie); înhăma, vb. (a prinde la, a uni, a împerechea; refl., a se mulţumi cu o muncă istovitoare); înhămătură, s.f. (atelaj, prindere; apăsare, durere în piept); deshăma, vb. (a desface, a dezlega); hamut, s.n. (parte a hamului), din bg. hamut sau rus. chomut.
(Dicţionarul etimologic român)

ham interj. – Exprimă lătratul cîinelui. – Mr. ham. Creaţie spontană, cf. fr. (Cotes-du-Nord) „hamer” „a lătra” (Şeineanu, Chien, 113). – Der. hămăi, vb. (a lătra); hămăială, s.f. (lătrat); hămăit, s.f. (lătrat); hămui, vb. (a lătra).
(Dicţionarul etimologic român)

ham, hamuri s.n. sutien. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ham/ham-hám interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ham s. n., pl. hámuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ham1, s.n. (reg., înv.) coş de papură împletită în care se ducea mâncarea la câmp.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ham2, s.n. (reg., înv.) casă mare, goală, nelocuită.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
HAM interj. (reg.) ţah!
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha

Cuvinte se termină cu literele: am