hamacul

HAMÁC, hamacuri (hamace), s.n. Pânză (de vele) sau plasă dreptunghiulară de sfoară, care se întinde orizontal între doi stâlpi, doi copaci etc. şi care serveşte ca pat mobil sau ca leagăn. – Din fr. hamac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAMÁC ~uri n. Pat (făcut dintr-o plasă sau dintr-o bucată de pânză) suspendat între doi copaci sau între doi stâlpi. [Pl. şi hamace] /<fr. hamac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HAMÁC s.n. Plasă sau pânză care se poate suspenda între doi stâlpi etc. în aşa fel încât să folosească drept pat mobil. [Pl. -uri, -e. / < fr. hamac, sp. hamaca < cuv. caraib].
(Dicţionar de neologisme)

HAMÁC s. n. plasă care se poate suspenda orizontal, servind drept pat. ♢ palanchin pentru transportul călătorilor prin locurile greu accesibile din pădurile Africii. (< fr. hamac)
(Marele dicţionar de neologisme)

hamác s. n., pl. hamácuri/hamáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HAMÁC s. (rar) brant. (Stă tolănit în ~.)
(Dicţionar de sinonime)