hamait

HĂMĂÍ, pers. 3 hắmăie (hămăieşte), vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Var.: hâmâí vb. IV] – Ham¹ + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂMÂÍ, pers. 3 hấmâie (hâmâieşte), vb. IV. Intranz. V. hămăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂMĂÍT, hămăituri, s.n. Lătrat, hămăială, hămăitură. – V. hămăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HĂMĂÍ pers. 3 hămăie intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”; a lătra. 2) fig. fam. peior. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă); a lătra. /ham + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HĂMĂÍT ~uri n. 1) v. A HĂMĂI. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos mai ales de câini; lătrat. /v. a hămăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hămăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. hămăie, imperf. 3 sg. hămăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hămăít s. n., pl. hămăíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
HĂMĂÍ vb. v. lătra.
(Dicţionar de sinonime)

HĂMĂÍT s. v. lătrat.
(Dicţionar de sinonime)