han dex - definiţie, sinonime, conjugare
HAN1, hani, s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli şi preluat de suveranii multor ţări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAN2, hanuri, s.n. Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeţii (cu caii şi căruţele lor). – Din tc. han.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAN1 ~i m. ist. (în unele ţări din Orient; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; suveran. /<turc. hăn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HAN2 ~uri n. înv. Clădire cu camere de dormit, cu ospătărie şi cu grajduri, unde rămâneau peste noapte călătorii cu caii şi căruţele. /<turc. han
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

han (-nuri), s.n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Şeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s.m. (persoană care ţine un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiţă (var. hangioaică), s.f. (nevastă de hangiu; femeie care ţine un han).
(Dicţionarul etimologic român)

han (háni), s.m. – Titlu purtat de conducătorii tătări. Tc. (tăt.) han (Şeineanu, II, 203), cf. rus. chan, fr. khan, sp. kan. – Der. hănie, s.f. (demnitate de han); hănesc, adj. (propriu unui han); hănesc, adj. (propriu unui han); hantătar, s.m. (han).
(Dicţionarul etimologic român)

han, hani s.m. (intl.) şef de bandă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

han (persoană) s. m., pl. hani
(Dicţionar ortografic al limbii române)

han (local) s. n., pl. hánuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HAN s. (prin Transilv.) ceardă, (Mold. şi Transilv.) făgădău, (înv.) birt, locantă, tractir. (A tras peste noapte la un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

HAN s. (IST.) han-tătar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha

Cuvinte se termină cu literele: an