hap dex - definiţie, sinonime, conjugare
HAP1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apucarea sau de înghiţirea rapidă a ceva. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAP2, hapuri, s.n. (Pop. şi fam.) Medicament preparat în formă de pastilă sau de caşetă, pentru a putea fi înghiţit uşor. ♢ Expr. A înghiţi (sau a face pe cineva să înghită) un hap (ori hapul) = a suporta (sau a face pe cineva să suporte) ceva neplăcut. – Din tc. hap.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAP1 interj. (se foloseşte, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs la înghiţirea sau apucarea bruscă a ceva). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HAP2 ~uri n. pop. Preparat medicamentos dozat în formă de pastilă sau capsulă. /<turc. hap
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hap (hápuri), s.n. – Minereu mărunt spălat. Mag. háp (DAR). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

hap (hápuri), s.n. – Pilulă. – Mr. hapă. Tc. hap (Şeineanu, II, 205; Röesler 606; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάπι, alb., bg. hap.
(Dicţionarul etimologic român)

hap interj. – Exprimă ideea de a apuca repede, sau de a înghiţi. Creaţie expresivă, cf. sl. chapati „a muşca”, rut. chapati „a apuca”, mag. happolni „a înghiţi”, germ. happen, schnappen „a apuca”, fr. happer „a înhăţa, a prinde”, ngr. χάπτω „a înghiţi”. – Der. hăpăi, vb. (a înghiţi); hălpăi (var. hălpăcăi), vb. (a înghiţi) cu l expresiv; hălpi, vb. (a se apleca grîul); hîlpav (var. hulpav, hlupav, glupav), adj. (mîncău, lacom); înhăpa, vb. (a prinde, a înghiţi); înhulpa, vb. (a înghiţi); hăpui, vb. (înv., a supune, a subjuga), plecînd de la ideea de „a fi prins”; hapcă, s.f. (cîrlig de undiţă; forţă, violenţă), în Trans. hábocă, format ca japcă şi poate influenţat de hreabcă (der. din sl., bg. hapka „îmbucătură, muşcătură” sau rut. chapka „cursă de şoareci”, propusă de Cihac, II, 135; DAR; Candrea; Iordan, BL, IV, 54, este posibilă fără a fi necesară dată fiind sursa expresivă comună); haple(a), s.m. (prost, bleg), pe care Şeineanu, Semasiol., 229, îl deriva din gr. ἀπλός „simplu”, iar Cihac, II, 135, urmat de DAR, din bg. hapljo; hăpşi, vb. (Olt., a înghiţi); hopşi, vb. (Basar., a nu scoate o vorbă); hapuc (var. habuc, ha(r)puce), s.n. (Trans., Bucov., minge), pe care DAR îl pune în legătură cu mag. hapkalkodni „a apuca”; hapucă, s.f. (joc cu mingea); hăbucos, adj. (încîlcit, se spune mai ales despre lînă); hăbui, vb. (Mold., a se juca, a se zbengui). Nu este clar, dacă aparţine aceleiaşi rădăcini expresive hăbuc, s.m. (bucată, ciob), pe care DAR, urmîndu-l pe Cihac, II, 133, îl pune în legătură cu sl. chabiti „a strica”, şi cu hăbuc, s.n. (Olt., zăduf), cu der. săi hăbuci, vb. (Trans., a rupe, a desface, a strica), hăbuceală, s.f. (Olt., zăduf). – Cf. horp.
(Dicţionarul etimologic român)

hap interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hap s. n., pl. hápuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hap2, hápuri, s.n. (reg.) măcinătura de piatră din mine care se pune într-o ladă mare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
HAP interj. v. haţ!
(Dicţionar de sinonime)

HAP s. v. bulin, caşetă, comprimat, pastilă, pilulă, tabletă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha

Cuvinte se termină cu literele: ap