harș dex - definiţie, sinonime, conjugare

harș

harş hârş
HARŞ interj. V. hârşti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂRŞ interj. V. hârşti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

hârş interj. – Imită zgomotul produs la frecare sau spintecare. – Var. hîrşt, harş(t). Creaţie expresivă. – Der. hîrşîi (var. hirşii, hîrjii, horji, horţăi, hirşni, hîrşcîi, hîrşcăi), vb. (a scîrţîi, a scrîşni; a freca, a zgîria; a istovi, a slei, a epuiza; refl., a se familiariza, a se obişnui); arşe, s.f. (Mold., bici); hîrşiit (var. hîrjiit, hîrşcăit, hîrşcîit), s.n. (scîrţîit, scrîşnet); hîrşie, s.f. (blană de miel cu părul uzat sau prost conservat); hîrsi, vb. refl. (a se obişnui, a se deprinde; a fi zgîrcit), în al cărui al doilea sens pare a se observa acelaşi semantism ca în sp. roñoso, fr. ladre (după DAR este cuvînt de origine diferită, în legătură cu tc. hirs „lăcomie”); hîrjoni, vb. refl. (a se lua la harţă în glumă, a vorbi glumeţ), der. de la hîrjii, cu suf. expresiv -ni (sensul de bază este acela de „a se atinge”; după Cihac, II, 505 şi DAR, din mag. horsolódni „a se certa”; obscur, după Iordan, Dift., 213); hîrjoană (var. hîrjoneală), s.f. (curtare a unei femei); hîrşim, s.n. (reputaţie, faimă), probabil plecînd de la ideea de „familiariate”; hîrştioagă, s.f. (oaie bătrînă), cu suf. peiorativ -og; hreaşcă, s.f. (Mold., „răzătoare”). Nu este sigur dacă horţi, vb. (a mişca un obiect făcîndu-l să alunece), aparţine aceleaşi intenţii expresive, de el depinde horţiş, adv. (pieziş).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: ha har

Cuvinte se termină cu literele: rs ars