harabagiu

HARABAGÍU, harabagii, s.m. (Reg.) Căruţaş. – Din tc. arabaci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HARABAGÍ//U ~i m. înv. Persoană care transporta încărcături cu harabaua; căruţaş. /<turc. arabaci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

harabagíu s. m. art. harabagíul; pl. harabagíi, art. harabagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)