harhăt

HÁRHĂT, harhăte, s.n. (Reg.) Hărmălaie. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁRHĂT ~e n. rar Zgomot mare produs de mai multe persoane care vorbesc concomitent. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HÁRHĂT, harhăte, s.n. (Reg.) Gălăgie (produsă de strigăte, de glasuri amestecate), hărmălaie. [Var.: hárcăt s.n.] – Onomatopee.
(Dicţionarul limbii române moderne)

hárhăt s. n., pl. hárhăte
(Dicţionar ortografic al limbii române)