harnașare dex - definiţie, sinonime, conjugare
HARNAŞÁ, harnaşez, vb. I. Tranz. (Rar) A înhăma, a înşeua un cal. – Din fr. harnacher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HARNAŞÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a harnaşa şi rezultatul ei. – V. harnaşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HARNAŞ//Á ~éz tranz. (un cal) A pune şaua sau hamul. /<fr. harnacher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HARNAŞÁ vb. I. tr. A înhăma, a înşeua un cal. [< fr. harnacher].
(Dicţionar de neologisme)

HARNAŞÁRE s.f. Acţiunea de a harnaşa şi rezultatul ei. [< harnaşa].
(Dicţionar de neologisme)

HARNAŞÁ vb. tr. a înhăma, a înşeua un cal. (< fr. harnacher)
(Marele dicţionar de neologisme)

harnaşá vb., ind. prez. 1 sg. harnaşéz, 1 pl. harnaşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. harnaşéze; ger. harnaşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ha har harn harna harnas

Cuvinte se termină cu literele: re are sare asare nasare