harnică dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care munceşte mult, repede şi cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hárnic adj. m., pl. hárnici; f. sg. hárnică, pl. hárnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robaci, (prin Olt. şi Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)

HÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.
(Dicţionar de sinonime)

HÁRNICĂ s. v. pojarniţă, sunătoare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Harnic ≠ leneş, lenos, trândav, puturos
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha har harn harni harnic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica rnica arnica