harpon dex - definiţie, sinonime, conjugare

harpon

HARPÓN, harpoane, s.n. Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn şi un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă şi groasă şi întrebuinţată la vânarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HARP//ÓN ~oáne n. Unealtă în formă de suliţă cu vârf metalic, prinsă de o frânghie lungă şi groasă şi folosită la vânatul animalelor marine (balene, foci, rechini etc.). /<fr. harpon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HARPÓN s.n. 1. Instrument de fier asemănător unei lănci, legat la un capăt de o frânghie lungă şi folosit la vânătoare de balene. 2. Ac gros sau trocar pentru biopuncţii. [< fr. harpon].
(Dicţionar de neologisme)

HARPÓN s. n. 1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor. 2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA. 4. ac gros sau trocar pentru biopuncţii. (< fr. harpon)
(Marele dicţionar de neologisme)

harpon, harpoane s.n. (intl.) 1. operaţiunea de arestare a unui infractor 2. detenţie 3. (tox.) ac de seringă folosit la injectarea intravenoasă a drogurilor (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)
(Alte dicţionare)

a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

harpón s. n., pl. harpoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ha har harp harpo

Cuvinte se termină cu literele: on pon rpon arpon