harţi dex - definiţie, sinonime, conjugare
HÁRTĂ, hărţi, s.f. Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeţei pământului (totală sau parţială), generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporţie şi întocmită pe baza unei proiecţii cartografice. ♢ (În sintagmele) Harta fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare. Hartă geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formaţii geologice. Hartă hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiţia proprietăţilor fizice şi chimice şi condiţiile de zăcământ ale apelor subterane. Hartă lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă. Hartă sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice. Hartă de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, faţă de valorile medii multianuale. – Din ngr. hártis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁRŢI s.m. pl. (În religia ortodoxă) Săptămâna în care e permis să se mănânce de frupt miercurea şi vinerea. [Var.: hârţă s.f., hârţi s.m. pl.] – Din ngr. Artzi[vurtzi] (< armeană).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂRŢI1 interj. (În expr.) Hârţi încoace (sau încolo), scârţi încolo, exprimă o încercare neizbutită de a urni din loc un lucru greu. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÂRŢI2 s.m. pl. V. harţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HÁRTĂ hărţi f. Reprezentare grafică, în plan orizontal, a suprafeţei globului pământesc (totală sau parţială), generalizată şi micşorată la o anumită scară. ♢ ~ geologică hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formaţii geologice. [G.-D. hărţii] /<ngr. hártis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HARŢI m. pl. Zile în perioada de post, în care se permite credincioşilor să mănânce carne. [Monosilabic] /<ngr. artzi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

hártă (hắrţi), s.f. – 1. Reprezentare grafică a suprafeţei pămîntului. – 2. (Înv.) Document. – Mr. hartă. Ngr. χάρτις (DAR). Sec. XVII. – Der. hărţulie (var. înv. hărtulie), s.f. (hîrtie, maculatură). Cf. hîrtie.
(Dicţionarul etimologic român)

hárţi s.m. pl. – Săptămîni în care este permis să se mănînce carne miercurea şi vinerea. – Var. arţ(i). Ngr. χάρτζι, care, după Cihac, II, 136, ar porveni din tc. harç „cheltuială”. Cf. arţibur, a cărui der. nu este clară.
(Dicţionarul etimologic român)

hartă, hărţi s.f. (pop.) spermă scursă şi uscată pe cearşaf în urma poluţiei nocturne a unui bărbat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

hártă s. f., g.-d. art. hărţii; pl. hărţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

harţi s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hârţi interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HÁRTĂ s. (GEOGR.) (înv.) mapă.
(Dicţionar de sinonime)

HARŢI s. pl. (BIS.) cârneleagă, (pop.) dulcele Crăciunului, săptămâna cărnii, săptămâna clisei, săptămâna curată, săptămâna de praguri, săptămâna hârţească, săptămâna hârţii, săptămâna împestriţată, săptămâna învârstată, săptămâna mistreaţă, săptămâna tărcată, săptămâna vârstată.
(Dicţionar de sinonime)

SĂPTĂMÂNA HÂRŢII s. v. cârneleagă, harţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha har hart

Cuvinte se termină cu literele: ti rti arti