hasura

HAŞÚRĂ, haşuri, s.f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime şi trasate la distanţe egale pe o porţiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicaţii etc. – Din fr. hachure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAŞURÁ, haşurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu haşuri o porţiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAŞÚR//Ă ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre liniile paralele trase la distanţe egale pe o porţiune de desen, pe o hartă sau pe o gravură pentru a indica ceva în mod convenţional (umbrele, semitonurile sau accidentele de teren, secţiuni pe desenele tehnice etc.). /<fr. hachure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A HAŞUR//Á ~éz tranz. (desene tehnice, planuri, părţi etc.) A acoperi cu haşuri. /Din haşură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HAŞÚRI s.f.pl. Grup de linii negre paralele, egale ca grosime şi trasate la distanţe egale, reprezentând convenţional relieful pe hărţi sau secţiuni într-un desen tehnic etc. [Sg. haşură. / < fr. hachures].
(Dicţionar de neologisme)

HAŞURÁ vb. I. tr. A acoperi cu haşuri o porţiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].
(Dicţionar de neologisme)

HAŞÚRĂ s. f. fiecare dintre liniile paralele, egale ca grosime, ce reprezintă relieful pe hărţi sau secţiuni într-un desen tehnic. (< fr. hachure)
(Marele dicţionar de neologisme)

HAŞURÁ vb. tr. a acoperi cu haşuri o porţiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

haşúră s. f., g.-d. art. haşúrii; pl. haşúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

haşurá vb., ind. prez. 1 sg. haşuréz, 3 sg. şi pl. haşureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hasúră, hasúri, s.f. (reg.) rogojină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)