hau dex - definiţie, sinonime, conjugare
HĂU1, hăuri, s.n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ♢ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preţ. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂU2, hăuri, s.n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAU interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HĂU1 ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ♢ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HĂU2 ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HAU interj. (se foloseşte repetat pentru a reda lătratul câinelui sau urletul lupului). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

háu interj. – Redă strigătele de chemare sau de bucurie, ca şi lătratul. – Var. hău, hu. Creaţie expresivă, cf. aui. – Der. hăui (var. hăuli, hăuni, aoli), vb. (a ţipa; a chema în gura mare; a cînta; a urla); hăucăi, vb. (a lătra), cf. rut. kaukati; haulă, s.f. (casă mare pustie), numită astfel datorită ecoului pereţilor săi; haot, s.n. (Munt., zgomot, larmă); hău, s.n. (abis, prăpastie), din pricina ecoului (Cihac, II, 663 şi Philippide, Principii, 154 se gîndesc la o posibilă der. din ngr. χάος; DAR consideră etimonul necunoscut; Scriban porneşte de la mag. „zăpadă”).
(Dicţionarul etimologic român)

hău (prăpastie, hăuit) s. n., art. hăul; pl. hăuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hau/hau-háu interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hău, hăuri, s.n. (pop.) 1. abis, genune, prăpastie. 2. greutate, sarcină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ha

Cuvinte se termină cu literele: au