havai

HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A săpa cu haveza făgaşe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a uşura desprinderea materialului din masiv. – Din fr. haver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A HAV//Á ~éz tranz. (făgaşe la lucrările miniere) A săpa cu haveza (pentru a uşura desprinderea materialului din masiv). /<fr. haver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

havái (haváie), adj. – Albastru. Tc. havayi (Şeineanu, II, 212). Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

HAVÁ vb. I. tr. A tăia cu haveza făgaşe în zăcămintele în curs de exploatare pentru a uşura extragerea materialului. [< fr. haver].
(Dicţionar de neologisme)

HAVÁ vb. tr. a tăia cu haveza făgaşe în zăcămintele în curs de exploatare. (< fr. haver)
(Marele dicţionar de neologisme)

havá vb., ind. prez. 1 sg. havéz, 3 sg. şi pl. haveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

havái adj. (înv.) azuriu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
HAVÁ vb. (MIN.) a scobi. (A ~ într-un zăcământ.)
(Dicţionar de sinonime)