havalea dex - definiţie, sinonime, conjugare

havalea

HAVALEÁ, havalele, s.f. Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau ţăranii pe vremea clăcii. ♦ Prestaţie în bani sau în natură făcută în contul haraciului. – Din tc. havale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HAVÁL//EA ~éle f. înv. (în perioada medievală) Muncă pe care ţăranii erau obligaţi să o presteze în folosul domniei sau al moşierilor. /<turc. havale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

havaleá (havaléle), s.f. – 1. Act, ţidulă a sultanului referitoare la primirea tributului. – 2. Tribut, contribuţie, dare. Tc. havale „ordin de plată” (Şeineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „funcţie”. – Der. havalagiu, s.m. (slujbaş la finanţele turceşti), sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

havaleá s. f., art. havaleáua, g.-d. art. havalélei; pl. havaléle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

havaleá, havaléle, s.f. (înv.) 1. îndatorire, sarcină constând din prestarea de zile de clacă, corvoadă, podvezi etc. pe care o aveau ţăranii în vremea clăcii; prestaţia în bani sau în natură făcută în contul haraciului. 2. ordin, mandat al Porţii otomane prin care se cerea Ţărilor române haraciul (contribuţie în bani şi în natură). 3. contribuţie în bani şi natură cerută de Poartă, în contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ha hav hava haval havale

Cuvinte se termină cu literele: ea lea alea valea avalea