hebetudine

HEBETÚDINE, hebetudini, s.f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorţire generală, fără delir sau halucinaţii. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorţire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude].
(Dicţionar de neologisme)

HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorţire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)
(Marele dicţionar de neologisme)

hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini
(Dicţionar ortografic al limbii române)