hegemonie
[Sinonime]
HEGEMONÍE s.f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremaţie, dominaţie, de obicei a unui stat faţă de alte state. [Var.: heghemoníe s.f.] – Din fr. hégémonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HEGEMONÍE s.f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremaţie, dominaţie, de obicei a unui stat faţă de alte state. [Var.: heghemoníe s.f.] – Din fr. hégémonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HEGEMONÍE f. Poziţie dominantă. [G.-D. hegemoniei] /<fr. hégémonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte. ♦ Supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; (p. ext.) supremaţie, dominaţie; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere].
(Dicţionar de neologisme)
HEGEMONÍE s. f. drept al unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte. ♢ supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; supremaţie, dominaţie; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia)
(Marele dicţionar de neologisme)
hegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hegemoníi, art. hegemoníei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HEGEMONÍE s. v. autoritate.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HEGEMONÍE s.f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremaţie, dominaţie, de obicei a unui stat faţă de alte state. [Var.: heghemoníe s.f.] – Din fr. hégémonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte. ♦ Supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; (p. ext.) supremaţie, dominaţie; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere].
(Dicţionar de neologisme)
HEGEMONÍE s. f. drept al unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte. ♢ supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; supremaţie, dominaţie; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia)
(Marele dicţionar de neologisme)
hegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hegemoníi, art. hegemoníei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HEGEMONÍE s. v. autoritate.
(Dicţionar de sinonime)