hemofilie
HEMOFILÍE, hemofilii, s.f. Boală ereditară, transmisă de mamă numai băieţilor, care constă într-o predispoziţie spre hemoragie, cauzată de prelungirea timpului de coagulare a sângelui. – Din fr. hémophilie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HEMOFILÍ//E ~i f. (numai la băieţi) Boală ereditară transmisă de mamă, manifestată prin dereglarea sistemului de coagulare a sângelui. [G.-D. hemofiliei] /<fr. hémophilie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HEMOFILÍE s.f. Predispoziţie ereditară la hemoragii, datorită insuficientei puteri de coagulare a sângelui. [Gen. -iei. / < fr. hémophilie, cf. gr. haima – sânge, philos – prieten].
(Dicţionar de neologisme)
HEMOFILÍE s. f. predispoziţie ereditară la hemoragii, datorită insuficientei puteri de coagulare a sângelui. (< fr. hémophilie)
(Marele dicţionar de neologisme)
hemofilíe s. f., art. hemofilía, g.-d. art. hemofilíei; pl. hemofilíi, art. hemofilíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HEMOFILÍ//E ~i f. (numai la băieţi) Boală ereditară transmisă de mamă, manifestată prin dereglarea sistemului de coagulare a sângelui. [G.-D. hemofiliei] /<fr. hémophilie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
HEMOFILÍE s. f. predispoziţie ereditară la hemoragii, datorită insuficientei puteri de coagulare a sângelui. (< fr. hémophilie)
(Marele dicţionar de neologisme)
hemofilíe s. f., art. hemofilía, g.-d. art. hemofilíei; pl. hemofilíi, art. hemofilíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)