henoteism dex - definiţie, sinonime, conjugare

henoteism

HENOTEÍSM s.n. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una din divinităţile adorate devine principalul obiect de cult. – Din germ. Henotheismus, fr. hénothéisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HENOTEÍSM s.n. Formă de religie în care credincioşii se închină unui singur zeu, fără a exclude existenţa altora. [Pron. -te-ism. / < fr. hénothéisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu].
(Dicţionar de neologisme)

HENOTEÍSM s. n. formă primitivă de religie în care credincioşii se închină unei singure divinităţi, fără a exclude existenţa altora. (< fr. hénothéisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

henoteísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: he hen heno henot henote

Cuvinte se termină cu literele: sm ism eism teism oteism