hermeneutică dex - definiţie, sinonime, conjugare
HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HERMENEÚTICĂ s.f. Ştiinţa şi arta interpretării textelor vechi, în special biblice; ştiinţa exegezei. ♦ Ştiinţa sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s.f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HERMENÉUTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de hermeneutică; propriu hermeneuticii. /<fr. herméneutique, germ. hermeneutisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HERMENÉUTICĂ f. Ştiinţa care se ocupă cu interpretarea textelor vechi (biblice). [G.-D. hermeneuticii] /<fr. hermenéutique, germ. Hermeneutik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HERMENEÚTIC, -Ă adj. Referitor la hermeneutică, de hermeneutică. [Var. ermeneutic, -ă adj. / < fr. herméneutique].
(Dicţionar de neologisme)

HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată şi artă) care se ocupă cu înţelegerea şi interpretarea monumentelor, cărţilor şi a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret].
(Dicţionar de neologisme)

HERMENEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. ştiinţa sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. ştiinţa sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ♢ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)
(Marele dicţionar de neologisme)

hermeneútic adj. m., pl. hermeneútici; f. sg. hermeneútică, pl. hermeneútice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

hermeneútică s. f. (sil. -neu-), g.-d. art. hermeneúticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
HERMENEÚTICĂ s. ştiinţa exegezei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: he her herm herme hermen

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica utica eutica