hermă
HÉRME s.f. pl. Stâlpi de piatră amplasaţi de-a lungul drumurilor, la răspântii şi la intrarea în casele greceşti, având săpat în partea superioară capul lui Hermes, zeul comerţului. – Din n. pr. Hermes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÉRME s.f.pl. (Ant.) Stâlpi de piatră care se găseau de-a lungul drumurilor, la răspântii şi la intrarea în casele greceşti, având săpat în partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermés, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comerţului, protector al călătorilor].
(Dicţionar de neologisme)
HÉRME s. f. pl. (ant.) stâlpi de piatră de-a lungul drumurilor, la răspântii şi la intrarea în casele greceşti, având săpat în partea de sus capul lui Hermes. (< fr. hermès)
(Marele dicţionar de neologisme)
hérmă s. f., g.-d. art. hérmei; pl. hérme
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
hérme s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HÉRME s.f.pl. (Ant.) Stâlpi de piatră care se găseau de-a lungul drumurilor, la răspântii şi la intrarea în casele greceşti, având săpat în partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermés, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comerţului, protector al călătorilor].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
hérmă s. f., g.-d. art. hérmei; pl. hérme
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
hérme s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)