hiat dex - definiţie, sinonime, conjugare

hiat

HIÁT, hiaturi, s.n. 1. Întâlnire a două vocale pronunţate succesiv în silabe diferite, acestea făcând parte fie din acelaşi cuvânt, fie din cuvinte diferite. 2. Fig. Discontinuitate, pauză, întrerupere, gol. [Pr.: hi-at. – Var.: hiátus s.n.] – Din fr., lat. hiatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

HIÁT ~uri n. 1) Fenomen fonetic constând în întâlnirea a două vocale pronunţate succesiv în silabe diferite, fie în interiorul unui cuvânt, fie între două cuvinte alăturate. 2) Lipsă de continuitate între două fenomene; întrerupere; discontinuitate. /<fr., lat. hiatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

HIÁT s.n. 1. Întâlnire a două vocale care nu formează un diftong (aşezate una la sfârşitul unui cuvânt sau al unei silabe, iar cealaltă la începutul cuvântului sau al silabei următoare). 2. (Anat.) Spaţiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. ♦ Pauză, gol. [Pron. hi-at, var. hiatus s.n. / < fr. hiatus, lat. hiatus, cf. hiare – a căsca].
(Dicţionar de neologisme)

HIÁT s. n. 1. întâlnire a două vocale din acelaşi cuvânt sau din cuvinte alăturate care nu formează un diftong. 2. (anat.) spaţiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. 3. lacună într-o lucrare; întrerupere. ♢ moment într-o piesă de teatru în care rămâne scena goală; (fig.) pauză, gol. (< fr., lat. hiatus)
(Marele dicţionar de neologisme)

hiát s. n., pl. hiáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: hi hia

Cuvinte se termină cu literele: at iat